Cea mai veche fortificatie a Bucurestilor
Cea mai veche fortificatie a Bucurestilor a fost descoperita la o adancime de 5m sub caldaramul Strazii Soarelui din centrul istoric al orasului. Este o structura patrulatera din caramida, indicand un turn cu laturile de aprox. 14 metri, din secolul XIV.
***
Prima strada de lemn a Ulitei Mari
Cu ocazia schimbarii infrastructurii strazilor din centrul istoric arhitectii au descoperit in Lipscani, la nr. 57, la o adancime de 3,30 metri, prima strada de lemn a Ulitei Mari, datand din secolul XVI.
***
Subteranele Bucurestilor
“Daca la Hanul lui Zamfir as fi intalnit un batran preot de la Biserica Ghiorma-Banul, el mi-ar fi spus in taina ca de la casele Baleanului si ale Barcanescului [cele ce erau atunci in jurul Bisericii Sf. Niculae-Selari] se intind pivnite sub pivnite care duc, prin gangurile subterane, pana la Curtea Veche, slujind din batrani ca ascunzatori." (fragment din conferinta pe care profesorul G. Ionescu-Gion a rostit-o la Ateneu in 1896, reprodusa in Bucurestii Vechiului Regat de George Costescu).
Alte hrube ar fi ieşit şi mai departe, pe malul stang al Damboviţei, in dreptul Mănăstirii SfantaTroiţă a Radului Vodă. Cert este că intreg locul prin care trece strada Doamnei era impanzit in secolul XVIII de hanuri, prăvălii “cu bolţi”, dar şi de case boiereşti, toate cu pivniţe adanci, boltite.
***
Bucurestioara
“Garlita Bucurestioara atat de iubita de sapunarii, macelarii si pescarii veacurilor trecute” izvora din Balta de la Icoana, trecea pe langa actualul Spital Coltea unde forma o balta numita “Balta de la Carvansara” sau “Lacul Sutului”...
...Trecea pe Strada Radu Calomfirescu…
...Un brat al Bucurestioarei trecea pe Strada Bazaca si “se arunca” in Dambovita.
Balta era inconjurata de trestii si salcii. Din salcii se auzeau primavara cantecul cucului, de unde numele de “Targul Cucului” pentru piata care se tinea aproape de balta, cam “in coasta gradinii Sf. Gheorghe”.
"Bucureştenii mai bătrâni îşi aduc aminte, de pildă, că la spatele Poliţiei curgea Dâmboviţa, şi acolo, în str. Belvedere, era vadul sacagiilor (unde este judecătoria)" – scria Henri Stahl în 1935
***
In Mahalaua Sf Gheorghe Vechi...
Ulicioara Caldararilor, Ulita de la casele Baratilor care e totuna cu “ulita unde se frange fierul”, Ulita Boiangiilor, a Lacatusilor care mai purta numele de “Ulita din dosul Casei Baratilor”, Ulita Barbierilor, a Margelarilor, a Abagiilor, a Saidacarilor, mesteri argintari care brodau cu fireturi odoarele bisericesti.
***
"La Curtile Vacarestilor”
Prima dată s-au descoperit "fundaţiile paraclisului Întâmpinarea Domnului, demolat în 1892-1893. Ulterior s-au dezvelit alte patru fundaţii de la paraclise diferite, toate suprapuse, cel mai vechi fiind din secolul al XVI-lea", afirmă arh. Dan D. Ionescu. Ceea ce este "rar şi deosebeşte acest sit este succedarea, pe acelaşi loc, a trei biserici cu acelaşi plan, accentuând prestigiul evident al primei biserici. O particularitate a paracliselor, mai puţin a ultimului, este dubla absidă, atât la est, cât şi la vest, aspect mai rar întâlnit în Ţara Românească". Conform Cronicii Cercetărilor Arheologice, campania 2004, poziţia 058 "cele mai vechi complexuri identificate corespund primului orizont de locuire înregistrat în zona Curţii Vechi, după construirea unei fortificaţii, în 1459-1460, de Vlad Ţepeş".
***
Carvasaraua din Strada Coltii;
“Carvansaraua inainte de 1778 era vagabonda, mutandu-se din loc in loc, pe diferite maidane dinprejurul Targului de Sus si Targului Dinlauntru. Egumenul de la Coltea, om destept, avea pe aceea vreme un maidan, destul de intins, pe locul ocupat azi de aripa dreapta a spitalului…Egumenul a cladit acolo niste odai pe care le-a inchiriat Marelui Vames care a hotarat ca din acel moment Carvansaraua sa nu se mai stramute mereu pe toate maidanele ci sa ramana aici, stabile, unde-si randuisera si slujbasii condicile lor, prin rafturile din odaile egumenului…
De la Carvansaraua din Strada Coltii, carele cu marfuri erau aduse la Hanul Sfantului Gheorghe Nou unde toptangiul dadea sfoara in tara ca in cutare si cutare zi se vor desface lazile cu marfa, aduse de pe maidanul Carvansaralei, dupa vamuirea lor”. Era atunci o adevarata bursa in jurul carelor. Toptangiul, cu catastiful in mana, era inconjurat de negustorii care “vindeau cu paralacul”. (descris si de Gion in Istoria Bucurestilor)
